Rase De Gaini Din America De Nord

In ultimii ani, in Statele Unite ale Americii exista un interes crescand pentru cresterea pasarilor in propria curte, pe de o parte din motive economice, iar pe de alta parte datorita neincrederii in produsele aflate pe rafturile din super-market-uri. Aceasta a determinat in ultima vreme o adevarata explozie a numarului de crescatori. Se produce de fapt, o intoarcere la origini, la o traditie ce reinvie partial, aceea a cresterii pasarilor in “curtea din spatele casei”, lucru favorizat si de existenta a numeroase varietati autohtone, asupra carora vom arunca o privire, intr-un scurt tur virtual.

Marea majoritate a raselor, isi au originea in animalele aduse in Lumea Noua de catre colonistii europeni.

Prima rasa aparuta (atat ca raspandire cat si ca importanta) a fost Dominicana. Era apreciata pentru constitutia ei solida, pentru rezistenta la boli si pentru faptul ca putea fi intretinuta cu cheltuieli minime, fiind o gaina accesibila chiar si celor mai saraci. Penajul des proteja pasarea de intemperii, iar creasta batuta a aparut prin selectie, pentru a proteja pasarea de efectele temperaturii scazute din timpul sezonului rece, creasta normala avand o suprafata mai mare expusa, ceea ce favorizeaza aparitia degeraturilor. Coloritul barat oferea camuflaj si o facea putin vizibila, mai ales in zonele umbrite.

Asa cum este de asteptat pentru o pasare crescuta dupa criterii economice, Dominicana, producea o cantitate suficienta de carne (cca. 2.5 kg) si, in acelasi timp, un numar mare de oua (200 – 230) usor pigmentate.

Amrocks este o alta pasare utilitara, ce s-a dezvoltat din Plymouth Rock. In SUA, inainte de 1920, orice exemplar barat, cu creasta simpla, era considerat Plymouth Rock indifferent ca era de culoare deschisa sau inchisa. Cand in SUA s-a standardizat rasa, au fost acceptate doar pasari cu penajul inchis. De fapt, anul de nastere al rasei, ar trebui sa fie 1874, an in care rasa a fost initial recunoscuta, sub denumirea de “Barred Plymouth Rock”, varianta barata fiind varianta initiala de colorit, create de catre dr. Benneth in orasul Plymouth, pornind de la Dominicana, Brahma, Cochinchina si Java.

Din 1920, exemplarele deschise la culoare, au continuat sa existe si sa fie exploatate ca pasari utilitare sub denumirea de “Plymouth de ferma”.

Mai tarziu, din ratiuni de marketing, au fost botezete “Amrock” si exportate ulterior in Europa, unde, pana in 1950,s-a bucurat de o mare popularitate pentru rentabilitatea ei deosebita. Odata cu aparitia hibrizilor, importanta lor economica a scazut dramatic, trezind insa interesul crescatorilor amatori care au recuperate rasa, au standardizat-o la propunerea Germaniei, si au ameliorat-o in continuare, facand din ea o pasare de show, cu un penaj superb, cu nimic mai prejos decat cel al Plymouth Rock-ului.

Totusi, cea mai cunoscuta rasa Americana, ramane cu siguranta Rhode Island careia I s-a dat sufixul “Red” (rosu) in Marea Britanie, aceasta datorita faptului ca initial, in 1904 cand a fost inregistrata, avea o singura varietate de culoare. De altfel, nici in zilele noastre, Anglia nu recunoaste decat culoarea rosie. Alte tari recunosc atat culoarea rosie cat si culoarea alba ca fiind variante ale aceleiasi rase, in timp ce Statele Unite considera cele doua varietati de culoare ca fiind doua rase distincte.

Varianta rosie este rezultatul incrucisarii dintre Malaeziana rosie, Leghorn si alt erase asiatice. Pe de alta parte culoarea alba este rezultatul incrucisarii intre Cochinchina potarnichiu, Wiandotte alb si Leghorn alb cu creasta batuta.

Unii dintre primii crescatori considerau ca varianta rosie este mai buna ouatoare, dar nu exista nici un fundament pentru aceasta idee.

“Rhode Island Red” a fost exportata initial ca o pasare mixta, cu mult inainte de a fi standardizata si a devenit rapid unul dintre cei mai raspanditi genitori pentru obtinerea hibrizilor industriali.

La fel ca si Rhode Island si New Hampshire s-a raspandit rapid castigand popularitate peste tot in lume. Se aceepta ca origine a acestei rase Rhode Island Red, din care s-a desprins la inceputul secolului XX. Selectia unei suse din cadrul rasei, a urmarit in principal marirea numarului de oua, pentru ca in final, sa se ajunga la obtinerea unei noi rase mixte, remarcabila atat prin productia de oua cat si prin cea de carne.

Uriasa de Jersey este una dintre cele mai cunoscute rase grele. In ciuda acestui fapt sunt bune ouatoare, oul avand un aspect superb in conditii de spatiu suficient, conditie esentiala pentru aceasta rasa. A aparut in jurul anului 1880 fiind rezultatul incrucisarii intre Java, Brahma si Grood Langshon.

Nu sunt buna closti, desi se ingrijesc foarte bine de pui. Din nefericire sparg ouale si strivesc puii. Un minus al rasei este tardivitatea acesteia. Exemplare de peste 6 kg nu sunt rare la aceasta rasa, dar greutatea se atinge lent, la maturitate deplina. In America este cunoscuta si ca “Black Jersey” sau “Fratele negru”, in semn de recunostinta fata de negrii care au selectat si dezvoltat rasa la origini in perioada 1870 – 1880.

Wiandotte este o alta rasa frumoasa si usor de crescut, perfecta pentru incepatori. Prima varianta aparuta, cea argintie, a fost prezentata in 1860, sub diverse denumiri. Unul dintre primii crescatori, a numit-o Wiandotte, dupa numele vaporului tatalui sau. Originea sa este incerta, cei mai certi genitori fiind considerati Cochinchina, Sebright si Hamburg.

Varianta alba a aparut in Anglia si a fost exportata ulterior in SUA unde a fost imbunatatita, devenind o ouatoare remarcabila.

Avand o natura placida si un character calm si afectuos, aceste pasari exceleaza ca ouatoare, fiind in acelasi timp excelente mame, lucru mai rar intalnit. Beneficiaza de asemenea de o constitutie viguroasa, putand fi crescute in libertate, sub cerul liber (lucru de altfel caracteristic majoritatii raselor nord americane).

Inchei turul acesta de prezentare cu promisiunea ca voi reveni pentru a prezenta rase specifice si altor zone geografice.

Ing. Catalin Ionescu