Cum a aparut Iepurele Urias de Transilvania

Dr. Ioan Valentin Petrescu-Mag

Introducere. O nouă rasă de iepuri cu potenţial de omologare se află în curs de consolidare în zona judeţului Cluj: Iepurele Uriaş de Transilvania (Transylvanian Giant Rabbit, TGR) [1-3]. Conform prevederilor standardului european pentru rasele uriaşe, masa corporală a iepurilor din această rasă va fi de peste 5,5 kg (fără a exista o limită superioară a acestei valori). Până în prezent, nu există nici un reprezentant al raselor mari care să prezinte tiparul coloristic Himalaya (cu extremităţi negre). Toate rasele cu acest tipar sunt de talie mică sau mijlocie (spre exemplu, rasele Himalaya, Calfornia şi Russen). California este cea mai cunoscută rasă cu acest tip de coloraţie, dar standardul european prevede o greutate corporală maximă de 5,0 kg, ceea ce este departe de talia uriaşului nascent din România [4].

Deşi ţara noastră are o bună tradiţie pentru zootehnie, nu există încă nici o rasă româneasca de iepuri omologată. Acest lucru se datorează faptului că din cele mai vechi timpuri până în prezent în cunicultura românească au fost utilizate populaţii de iepuri foarte polimorfice şi polifiletice, aproape imposibil de descris din punct de vedere ştiinţific. Deşi genofondul populaţional este unul bun, el este mult prea heterogen: există prea multe tipare coloristice, forme şi mărimi corporale pentru a putea descrie o rasă de iepuri românească, adevărată.

Scurt istoric al formării rasei. Ni se spune adesea că istoria cuniculturii din România a avut o mulţime de astfel de tentative eşuate de a crea o rasă, de exemplu Albul de Cluj sau Fluturele de Cluj (în prezent ambele dispărute, sau aproape dispărute). Proiectul rasei Alb de Cluj a fost început, dar niciodată nu s-a finalizat. Rezultatele nesatisfăcătoare s-au observat atunci când rasa a fost testată într-un sistem intensiv de producţie.
Echipa formată din I. V. Petrescu-Mag (creştere, reproducere, ameliorare), R. M. Petrescu-Mag (legislatie, management), B. Păsărin (promovare), I. Gîlcă (promovare), Ş. Creangă (suport ameliorare), I. Bud (diseminare) şi M. Botha (standardul raselor), a început să lucreze la noua rasă (Uriaş de Transilvania) înca din anul 2008.
În cursul anului 2008, Ioan Valentin Petrescu-Mag a cumpărat mai mult de 20 de exemplare de iepuri cu aspect coloristic heterogen, provenind de la diferiţi crescători din Turda şi împrejurimi (judeţul Cluj). Acest material a fost caracterizat printr-o fertilitate bună şi o mare rezistenţă la îmbolnăviri (caracter rustic). O a doua achiziţie s-a realizat în anul 2009, de la crescători din municipiul Cluj-Napoca, ea constând în: iepuri californieni (CR), fluture uriaş (ESR) şi uriaş german (GGR). Acesta, din al doilea val de achiziţii, a fost materialului biologic folosit pentru ameliorarea nucleului iniţial din Turda.
În tabelul 1 este prezentat rolul fiecărei rase sau populaţii în cadrul programului de ameliorare cât şi alte detalii despre acestea.

Tabelul 1
Materialul biologic iniţial utilizat în programul de creare a rasei Uriaş de Transilvania

populaţie

Origine

tipar coloristic

greutatea corporală medie la maturitate

Rolul în programul de ameliorare

Nativă

Turda şi împrejurimi

Foarte polimorfic; mai mult de şapte tipare coloristice diferite.

 

3.7 kg
(neîngrăşaţi)

Conferă rasei
1) rezistenţă
2) prolificitate

CR
(Californian)

Cluj-Napoca (anterior: unul din Timişoara, altii probabil din Ungaria)

Albino cu extremităţi negre (tipar cunoscut ca Himalaya)

 

3.6 kg
(neîngrăşaţi)

Conferă rasei
1) o constituţie corporală robustă (musculatură dezvoltată, schelet bine proporţionat),
2) tipar coloristic uniform şi constant in stare homozigotă
3) culoare de fond neagră sub tiparul Himalaya.

ESR
(Fluture uriaş)

Cluj-Napoca (părinţi: posibil din Nitra, Slovacia)

 

Alb pătat cu negru

 

5.8 kg
(neîngrăşaţi)

1) Corectarea defectelor de mărime,
2) conferă noii rase culoare de fond neagră.

GGR
(Uriaş gri german)

Cluj-Napoca (născuţi în Braşov, alţii în Cluj-Napoca)

 

Agouti

 

8 kg
(neîngrăşaţi)

 

1) Corectarea defectelor de mărime.

 

Reproducţia şi ameliorarea s-a iniţiat şi derulat în primele etape la sediul SC Bioflux SRL, Cluj-Napoca, iar programul de încrucişări dirijate este schematic prezentat în figura 1 (semnificaţia H1-H7 este explicată în tabelul 2).
Majoritatea populaţiilor raselor uriaşe prezintă anumite inconveniente precum: fertilitate redusă, susceptibilitate crescută la boli (mai ales pododermatită), randament scăzut la sacrificare, dezvoltare musculară scăzută în primele 3-4 luni de viaţă etc. Noi vom încerca eliminarea acestor neajunsuri la noua rasă de uriaş aflata în curs de consolidare. Nu au existat cazuri de segregare coloristică în populaţie ulterioare generaţiilor H6 şi H7, coloritul dovedindu-se constant. H6 si H7 (mai ales masculii) au fost folosiţi în mod direct la absorbţia populaţiei transilvănene native.

 

Figura 1. Programul de creare a rasei noi (2008-2010), desfăşurate în cadrul Bioflux SRL.
Ascultaţi

 

 

Tabelul 2
Genotipul fiecărui tipar coloristic obţinut în fazele intermediare creării rasei Uriaş de Transilvania.
Gena C codifică exprimarea culorii de fond, ch este gena recesivă Himalaya, A codifică tiparul agouti, iar a este receiva ei non-agouti

Abreviere

tipar coloristic

genotip*

Observatie

Native

Imposibil de descris fenotipic

Imposibil de descris genotipic

Talie medie

CR

Alb cu extremităţi negre (Himalaya)

chch aa

Talie medie

ESR

Alb, cu desen de future pe fond negru

CC aa

Uriaş

GGR

Agouti

CC AA

Uriaş

H1

Au fost păstraţi in nucleu doar indivizii de culoare neagră

Cch aa

Talie medie

H2

Au fost păstraţi in nucleu doar indivizii de culoare neagră

Cch aa

Talie medie

H3

Grifier

CchAa

Talie medie

H4

Agouti – eliminaţi din nucleu
Grifier
Negru
Agouti Himalaya sau Grifier Himalaya

CchAa
CchAa
Cch aa
chch Aa

Unii uriaşi,
alţii de talie medie

H5

Agouti – eliminaţi din nucleu
Grifier
Negru
Agouti Himalaya sau Grifier Himalaya

CchAa
CchAa
Cch aa
chch Aa

Talie medie

H6

Au fost păstraţi in nucleu doar indivizii uriaşi cu caracterul Himalaya (culoare de fond neagră).

chch aa

Uriaş şi tipar coloristic ideal.

H7

Au fost păstraţi in nucleu doar indivizii uriaşi cu caracterul Himalaya (culoare de fond neagră).

chch aa

Uriaş şi tipar coloristic ideal.

* Această descriere genotipică vizează doar locii C şi A. Alţi loci cunoscuţi precum B, D, E, En, Du, V, W şi Si au fost omişi pentru simplificarea prezentării.

   
Fig. 2. Uriasul de Transilvania (mascul – stanga, femela – dreapta).

Standardul rasei Uriaş de Transilvania. Deşi un standard preliminar al rasei a fost deja conturat şi publicat în revista internaţională de zootehnie ABAH Bioflux (http://www.abah.bioflux.com.ro/docs/2011.3.38-41.pdf) el va fi definitivat abia ulterior analizelor biometrice împreună cu staful Uniunii Generale a Crescătorilor de Porumbei Păsări şi Animale Mici din România (UGCPPAMR). Una dintre modificarile majore propuse este impunerea unei limite inferioare in ceea ce priveste masa corporala de doar 5 kg si nu 5,5 kg, asta pentru ca in viitor rasa sa se preteze bine si pentru cunicultura intensiva nu doar pentru cunicultura in sistem familial.

Omologarea rasei. Omologarea rasei de iepuri presupune o faza naţionala în plan tehnologic (evaluată de ANARZ), demers iniţiat de Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Ion Ionescu de la Brad Iaşi (USAMV Iaşi) şi o fază europeană, demers iniţiat sub egida UGCPPAMR (şi evaluată de către Antanta Europeana de profil).

Mulţumiri. Mulţumim pentru sfaturile preţioase distinşilor domni: Mircea Bilius, Florin Oltean, Grun Ernestin, Mihai Cornea şi Marcel Bălan. Suntem recunoscători conducerii USAMV Iaşi pentru oportunitatea şi încrederea oferită prin Şcoala Doctorală în Agricultură şi Medicină Veterinară (Programul POSDRU). Finanţarea acestui proiect o datorăm şi coordonatorilor proiectului: Prof Dr V. Vântu, Prof Dr I. Gîlcă, Prof Dr B. Păsărin, Prof Dr Ş. Creangă, cărora le mulţumim pe această cale.

Bibliografie

[1]. Bud I., Vlădău V. V., Petrescu-Mag I. V., 2011 Cresterea iepurilor. Editura Ceres, Bucuresti.
[2]. Petrescu-Mag I. V., Petrescu-Mag R. M., Pasarin B., Pop D., Botha M., Gilca V., Bud I., Hoha G., Creanga S., 2011 Proposal of standard for the judgement of the exhibition Transylvanian Giant Rabbit. ABAH Bioflux 3(1):39-41.
[3]. Petrescu-Mag I. V., Petrescu-Mag R. M., Botha M., Oroian I., 2009 Transylvanian Giant Rabbit originates from Arieș and Someș Areas (Transylvania, Romania). Transylv Rev Syst Ecol Res 7:187-192.
[4]. UGCPPAMR – Secţiunea iepuri; www.porumbei-romania.ro

Comments